Si uite cum...te trezesti in noaptea intunecata si vezi ca esti singur...din nou. Doare ca dracu faptul ca ne-am pierdut, doare ca dracu ca te iubesc...mi-am asezat sufletul pe tava si tu l-ai luat in intregime si mi l-ai adus bucati, de parca tu erai macelarul, iar sufletul meu era o bucata de carne oarecare...promisiuni, iluzii, sperante, toate se duc o data cu plecarea ta, si cum pleci atat de des, iei cate o bucata din mine mereu...cate bucatele crezi ca au mai ramas? Intr-o zi vei veni insetat dupa o piesa din puzzle-ul din care sunt formata si nu vei mai gasi nimic...Nu te intreba unde am disparut, piesele sunt la tine, cauta-le bine....Nu le-ai gasit? inseamna ca nu ai avut grija de ele, inseamna ca m-ai pierdut. Revii si totul e bine , dar la o saptamana dispari din nou cu inca o parte din mine...De ce nu esti multumit sa lasi totul neatins? De ce nu vrei sa pleci fara nimic? Am fost aici pentru orice ai avut nevoie, dar nu ma cautai, si de ce ai fi facut-o? Cine eram eu? o piesa neimportanta...nepastrabila si nereturnabila. Am fost aici pentru tine, pentru noi dar acum, nu mai sunt. Poate intr-o zi ma vei vrea inapoi, dar nu ma vei gasi...si de ce as fi aici?