Nu poti sa consideri ca iubesti o persoana si in acelasi timp sa ii ingradesti libertatea. Cand iubesti, lasi omul liber. Tocmai pentru ca il iubesti ii oferi aceasta alegere de a sta langa tine... sau nu. Daca alege sa ramana langa tine e pentru ca te iubeste, iar de nu, inseamna ca nu te-a meritat.
Daca inchizi o persoana in colivie din frica de a nu o pierde, se va ofili ca o floare dupa ce e taiata din gradina si nu este pusa in apa... si relatia nu va duce nicaieri. De pierdut o vei pierde sigur. Nu tii pe nimeni langa tine cu forta, fie vor sa fie acolo, fie nu.
Sunt o persoana libera, nu imi place sa fiu inchisa, sunt claustrofoba, nu pot sta intre 4 pereti singura. Am nevoie de oameni ca sa supravietuiesc, am nevoie de prieteni, am nevoie de natura, de aer, de soare...cu cat iti doresti mai mult sa ma inchizi, cu atat ma incapatanez mai tare sa scap dintre gratiile create de tine.
Cand iubesc, ma dedic intru totul persoanei iubite si nu imi doresc nimic altceva... dar pentru a fi asa, am nevoie sa crezi in mine. Daca nu poti face asta, atunci nu esti bine-venit in viata mea. Nu am nevoie de acuzator, judecator si calau. Am nevoie de iubire, protectie...uneori protectie chiar si fata de mine, respect, sustinere, sprijin, intelegere...Daca nu imi poti oferi aceste lucruri, atunci exista un singur drum, Exit se numeste.
Eu sunt eu si desi ma pot schimba pentru cineva, nu o voi face pentru ca nu e normal acest lucru. Nu cer sa te schimbi nici tu, este simplu, te incadrezi in tipul de persoana pe care o doresc langa mine...sau nu. Restul ...e tacere.
