Circul în general cu metroul și deși nu privesc oamenii insistent, pentru că nu vreau să par vreo ciudată care se uită fix la cineva, îmi mai atrag atenția fetele aranjate, curate, îngrijite. Sunt feminine.

Îmi atrag atenția fetele finuțe...îmbrăcate elegant, simplu. Îmi plac unghiile mari deși eu nu îmi pun unghii false, dar îmi plac. ..apreciez un machiaj finut ...fără mult fard, blush, gene false ..că  naiba- e zi, mergem la facultate, serviciu...etc, la nunți sau petreceri ce ne mai punem în plus?

Dar ceea ce nu îmi place deloc...Este când văd o fata aranjată glorios cu mult fond de ten, de zici ca și.a tras glet...uneori chiar chit...și gene false până la sprâncene , unghii mari și ascuțite de zici că e pe mătură , nu în metrou....și te uiți la încălțăminte că este murdară. Mai fetelor,  o doamna /domnișoară nu iese neîngrijită din casă. O doamnă este atentă la toate detaliile și este impecabilă.

  Lăsați gletul și curățați-vă pantofii, zic.

   Nu pune la suflet femeie când totul ți se pare greu, ridică ți capul din pământ și zâmbește. Ziua de azi nu va fi la fel ca cea de mâine. Îmbrățișează totul cu dragoste. Problemele se rezolvă mereu, trebuie doar sa îi dai timpului timp. Doar moartea e ireversibilă, poate nici ea.

   Când totul ți se pare negru, amintește ți că soarele răsare în fiecare zi...chiar dacă nu îl vezi din cauza norilor. Pune.ti capul pe o pernă și memorează doar lucrurile frumoase din tot ce ai trăit...uită tot ce e urât. Nu te încărca, nu urî pe nimeni.

 Zâmbește mereu și spune.ti în oglindă că nimic nu va mai fi la fel, pentru că ai devenit mai puternică în timp și nu te.a doborât nimic. Ești puternică , frumoasă  și așa vei fi mereu,  indiferent prin ce treci. Așa ești clădită, sa fii stâlpul pe care se spirijină toți. Dacă nu te simți iubită, pleacă! Nu sta în loc pentru cineva care nu te apreciază.

Ridică.te mereu, chiar și atunci când nu mai poți, ridică.te, iubește.te și fii fericită pentru tot ceea ce ești!

  De ce nu se insistă pe lucrurile bune și benefice oamenilor din jurul nostru, dar insistăm fără să ne dăm seama pe lucrurile, care , poate fac rău persoanelor dragi nouă? Am rămas foarte des dezamăgită de persoane la care nu mă așteptam și mi se tot spune să nu mai am așteptări, dar nu vreau sa mă schimb. Nu vreau să cred că trăim într.o lume unde oamenii sunt toți la fel- meschini, răi,  egoiști...nu vreau să cred că nu mai există în jurul meu, în afară de prietenele mele,  persoane care sunt bune și care vor sa ajute și pe alții, nu doar pe ei.

  Nu vreau să cred că nu putem scoate ce e mai bun dintr.o persoană,  dacă noi suntem buni cu ei. Nu spun despre mine ca sunt o ființă bună care nu face rău nimănui. Probabil fără să vreau. ..și eu fac rău oamenilor pe care îi iubesc, dar măcar pot avea scuza că nu e ceva voit.

  Chiar nu vrem sa conștientizăm că pe undeva comportamentul nostru egoist face rău altor oameni care au așteptări de la noi? Ce ne costă sa fim conştienți de ceea ce spunem sau facem? De ce nu dezvoltăm partea bună si frumoasă a noastră? Pentru că am fost mereu dezamagiți de ceilalti ? Păi şi e corect ca şi noi să dezamăgim la rândul nostru? Plătim cu aceeaşi monedă? Şi dacă cel pe care il dezamăgim este la fel cum eram noi înainte de a fi dezamagiți? Vrem să îl învățăm noi cum stau lucrurile în lumea asta? Păi cine suntem noi să îi învățăm pe alții, că oamenii te pot dezamagi? Si de ce tocmai noi sa dezamăgim, noi care am simțit cât de dureros este să fii dezamăgit de un om drag sufletului nostru?

  Eu nu vreau sa ma schimb. Ma voi considera fericita chiar si atunci cand printre zeci de dezamagiri, voi gasi o persoana care face tot ce poate pentru a.i face fericiti si a.i ajuta si pe cei din jur.

  Ti.am facut cafea, din obisnuinta.  Am pus doua cesti de apa de parca ai mai fi prin preajma.  Nu ca as dori sa fii aici, e pur si simplu robotizarea creata. Am facut asta  mult timp si apoi...am ramas doar eu... singura. M.am obisnuit si cu singuratatea, dar nu m.am dezobisnuit de tine. Nu inca.

  Am reusit sa te scot din circulatia venoasa si cea pulmonara. Nu te mai respir, nu imi mai curgi prin vene, dar...inca esti in organul cel mai important -creierul . Te.am scos din inima, dar creierul imi arunca amintiri. Nu stiu de ce, pentru ca pana sa ne despartim era un razboi total intre el si miocard. Inima tinea cu tine, dar nu pentru ca meritai tu, ci pentru ca te iubeam eu. Creierul in schimb imi arata cat de trista a devenit relatia si imi urla intr.una ca nu suntem fericiti...avea dreptate, dar acum?

  Acum  parca ar vrea sa ma faca sa rad desi nu este hilar . Imi arata doar imagini frumoase din timpul relatiei ca sa imi faca dor. Dar nu am dor de tine , am dor de ce era frumos intre noi - franturi, clipe. Cu asta ne hraneam. Nu ne puteam da mai mult. De frica...sa nu ramanem saraci.

  Plecasem de la cafea. Am cu cine s.o impart, dar nu am chef. Vreau totul pentru mine. Vreau sa fiu eu, a mea, sa.mi ofer cafea, rasfat, dragoste, sa ma iubesc.

Eu , tu ce REPEDE ne pierdem,  desi cumva ne regasim mereu...

Eu te privesc tacand si sper ,Tu ma privesti de parca.i ieri..

De parca i maine...sau poate in niciun fel...La fel si eu .

Ne impotrivim mereu- ori dragostei ori noua...

Si vrem o lume noua. A mea, a ta...a noastra...

O vom crea? O vom avea ?

Sau ne vom pierde iar si iar pana ce nu ne.ar mai pasa?

Daca ma pierd ma vei gasi?

Pentru ca eu te.as cauta...si te.as lua...oriunde ai fi.

Ma vei iubi? Pentru ca eu n.as inceta...nici de as muri.

Hai zi, ma vei iubi?

Mult timp am trait in umbra, in loc sa merg prin viata fiind eu ...fara sa ma ascund fara sa fiu "omul-umbra", care nu este decat o aparitie  de o clipa, eram persoana pe care ti se parea ca o vezi, dar cand intorceai privirea...nu existam.  Nu stiu cum gresim atat de mult nerealizand ca viata noastra este pretioasa si trebuie sa o traim dupa bunul plac, fara constrangerile societatii si fara zabrelele puse de anumite persoane care se apreciaza pe ei, nu si pe ceilalti.  Mult timp am trait amortita, adormita, dopata, nestiind cat este de frumoasa realitatea, fara sa realizez cat poate fi de frumoasa viata dupa "el".

Este ca o gura de apa in desert, ca oxigenul cand esti intr.o cladire plina de fum, dai de oxigen si te bucuri ca ai reusit..,ai supravietuit, ai renascut, esti alt om...respiri si simti tot ceea ce poti fi tu si nu ai vrut pentru ca l.ai lasat pe el sa se ocupe de tine, de timpul tau, de spatiul tau...l.ai lasat sa ia controlul asupra vietii tale, sa ia deciziile pentru tine...iar atunci cand puneai piciorul in prag era revoltat, deranjat.

Ar trebui sa ne iubim mai mult, sa ne apreciem mai mult. Sa ne respectam mai mult, atat pe noi insine, cat si pe cei din jur.  "Persoanele ne dezamagesc pentru ca avem prea mari asteptari..." normal ca am asteptari daca ma iubesc. Normal ca am asteptarea sa fiu tratata cu respect, daca ma respect. Normal ca vreau sa fiu apreciata, la fel sau putin mai mult  decat ma apreciez eu.  Nu este o cerere ...este un criteriu dupa care ma ghidez. Este ceva ce tine de educatie, de bun simt.

Daca tu consideri ca nu poti oferi asta, esti liber sa mergi mai departe . Eu pastrez in viata mea doar persoane care stiu sa ofere respect, incredere, intelegere, apreciere...daca nu poti sa.mi oferi asta, lasa.ma sa plec.

Sa fii om e lucru mare.
   Perversitatea e "o calitate" a curvelor si a oamenilor slabi. Eu Nu numesc curva o femeie care intampina multe dezamagiri si incearca sa.si gaseasca persoana potrivita/ fericirea. Cine sunt eu sa judec? Cine sunt eu sa spun asta despre o persoana in locul careia nu am fost niciodata?

  Eu numesc curva acea femeie fara scrupule, acea femeie care nu are constiinta, careia nu ii pasa de nimeni in afara de ea, adica o persoana saraca. Nici macar nu o pot numi rea, cel mai bine spus este saraca. O persoana care nu va stii niciodata cum sa fie multumita cu ce are, care va fi frustrata si isi va dori mereu ce au ceilalti. Cu tristete spun ca le privesc cu mila. O persoana care isi pune ambitia sa ia ce "apartine" altcuiva nu este demna de dispret, ci de mila.

   Pt mine asta inseamna curva, o persoana perversa care iti rade in fata.  Nu ma refer doar la femei, ci si la barbati. Barbatii slabi care nu au incredere suficienta in ei sau care se ajuta / folosesc de anumite persoane ca sa treaca prin viata, greutati, dezamagiri, suferinta. Asta inseamna sa fi slab. Sa minti, sa manipulezi ca sa poti obtine ceea ce iti doresti. Sa minti atat de mult incat sa nu iti mai cunosti povestea reala. Asta inseamna sa fi slab, fara caracter, sarac.

   Persoanele sarace pot provoca multa suferinta oamenilor, daca li se permite. Persoanele de genul acesta nu trebuie lasate sa traiasca printre oameni simpli pentru ca in general un mar stricat...imbolnaveste si marul de langa el. Pe astfel de oameni nu ii poti schimba decat daca observa ei ca acest comportament este unul gresit si in general ei nu pot vedea mai departe de lungul nasului . Cand lasi pe cineva sa te manipuleze, devii la fel de stricat ca marul de langa tine. Si devii  la fel de vinovat ca ei, pe langa faptul ca devii "vinovat" de orice li se intampla in viata.

   E greu sa fi om. Am auzit o vorba care spune tot : " am intalnit multe persoane, dar prea putini oameni".  As vrea sa fim cat mai multi oameni, sa ne ajutam intre noi, sa intindem o mana celor care au nevoie, sa nu criticam, sa nu dorim ceea ce nu ne apartine. Sunt o persoana iluzionista, visatoare care isi doreste ca lumea in care traieste sa fie una mai buna.
E pacat atunci cand colegii se ataca intre ei, pacat cand femeile se lupta intre ele...

   Eu stiu ca voi fi inconjurata doar de oameni minunati, ca voi avea o viata minunata si ca Dumnezeu sau Universul  ma va feri de asa oameni , de saracia sufletului si de capcana timpului.