Mult timp am trait in umbra, in loc sa merg prin viata fiind eu ...fara sa ma ascund fara sa fiu "omul-umbra", care nu este decat o aparitie  de o clipa, eram persoana pe care ti se parea ca o vezi, dar cand intorceai privirea...nu existam.  Nu stiu cum gresim atat de mult nerealizand ca viata noastra este pretioasa si trebuie sa o traim dupa bunul plac, fara constrangerile societatii si fara zabrelele puse de anumite persoane care se apreciaza pe ei, nu si pe ceilalti.  Mult timp am trait amortita, adormita, dopata, nestiind cat este de frumoasa realitatea, fara sa realizez cat poate fi de frumoasa viata dupa "el".

Este ca o gura de apa in desert, ca oxigenul cand esti intr.o cladire plina de fum, dai de oxigen si te bucuri ca ai reusit..,ai supravietuit, ai renascut, esti alt om...respiri si simti tot ceea ce poti fi tu si nu ai vrut pentru ca l.ai lasat pe el sa se ocupe de tine, de timpul tau, de spatiul tau...l.ai lasat sa ia controlul asupra vietii tale, sa ia deciziile pentru tine...iar atunci cand puneai piciorul in prag era revoltat, deranjat.

Ar trebui sa ne iubim mai mult, sa ne apreciem mai mult. Sa ne respectam mai mult, atat pe noi insine, cat si pe cei din jur.  "Persoanele ne dezamagesc pentru ca avem prea mari asteptari..." normal ca am asteptari daca ma iubesc. Normal ca am asteptarea sa fiu tratata cu respect, daca ma respect. Normal ca vreau sa fiu apreciata, la fel sau putin mai mult  decat ma apreciez eu.  Nu este o cerere ...este un criteriu dupa care ma ghidez. Este ceva ce tine de educatie, de bun simt.

Daca tu consideri ca nu poti oferi asta, esti liber sa mergi mai departe . Eu pastrez in viata mea doar persoane care stiu sa ofere respect, incredere, intelegere, apreciere...daca nu poti sa.mi oferi asta, lasa.ma sa plec.