De ce nu se insistă pe lucrurile bune și benefice oamenilor din jurul nostru, dar insistăm fără să ne dăm seama pe lucrurile, care , poate fac rău persoanelor dragi nouă? Am rămas foarte des dezamăgită de persoane la care nu mă așteptam și mi se tot spune să nu mai am așteptări, dar nu vreau sa mă schimb. Nu vreau să cred că trăim într.o lume unde oamenii sunt toți la fel- meschini, răi, egoiști...nu vreau să cred că nu mai există în jurul meu, în afară de prietenele mele, persoane care sunt bune și care vor sa ajute și pe alții, nu doar pe ei.
Nu vreau să cred că nu putem scoate ce e mai bun dintr.o persoană, dacă noi suntem buni cu ei. Nu spun despre mine ca sunt o ființă bună care nu face rău nimănui. Probabil fără să vreau. ..și eu fac rău oamenilor pe care îi iubesc, dar măcar pot avea scuza că nu e ceva voit.
Chiar nu vrem sa conștientizăm că pe undeva comportamentul nostru egoist face rău altor oameni care au așteptări de la noi? Ce ne costă sa fim conştienți de ceea ce spunem sau facem? De ce nu dezvoltăm partea bună si frumoasă a noastră? Pentru că am fost mereu dezamagiți de ceilalti ? Păi şi e corect ca şi noi să dezamăgim la rândul nostru? Plătim cu aceeaşi monedă? Şi dacă cel pe care il dezamăgim este la fel cum eram noi înainte de a fi dezamagiți? Vrem să îl învățăm noi cum stau lucrurile în lumea asta? Păi cine suntem noi să îi învățăm pe alții, că oamenii te pot dezamagi? Si de ce tocmai noi sa dezamăgim, noi care am simțit cât de dureros este să fii dezamăgit de un om drag sufletului nostru?
Eu nu vreau sa ma schimb. Ma voi considera fericita chiar si atunci cand printre zeci de dezamagiri, voi gasi o persoana care face tot ce poate pentru a.i face fericiti si a.i ajuta si pe cei din jur.
