Uitare... Vrei sa uiti, sa nu mai traiesti cu chipul lui in gand, sa nu mai ai numele lui tatuat pe suflet, sa nu ii mai auzi glasul la fiecare pas pe care il faci, pentru ca desi te-a facut sa traiesti o telenovela... plina de intrigi si minciuna, tu l-ai iubit. Si l-ai iubit atat de mult incat simteai ca esti un nimic fara el, un fir de nisip pe o plaja imensa ce nu isi gasea locul fara iubirea lui. A durut fiecare lacrima varsata pentru el, fiecare cearta te-a facut sa te stingi incet...se spune ca mai bine arzi in totalitate decat sa te stingi incet... Credeai ca merita tot efortul, credeai  in el totusi si mai presus de orice, credeai in iubirea voastra , desi stiai ca iubirea nu doare, iubirea te implineste, te face sa radiezi de bucurie, sa simti ca lumea e a ta...si ai simtit asta uneori, sufletului tau ii aruncai firimituri, il hraneai cu franturi de fericire, il amageai cu clipe frumoase, dar mai apoi il inecai in lacrimi, il sugrumai cu  zile de suparare, il sufocai cu tristete. Te hotarasti sa renunti la iubirea ta, pentru ca nu mai poti, nu mai ai nimic bun de dat, nu mai ai ce sa oferi, ti s-a luat tot si nu mai ai decat un gust amar, ce nu stii daca vine de la nefericire sau daca ai probleme cu colecistul... Si pui punct si incerci sa te refaci, asa cum poti. Incerci sa o iei de la capat, dar inca doare si nu stii daca vei fi in stare sa treci de "ziua de azi" fara sa-i vorbesti, fara sa ii auzi vocea, fara sa mai stii ceva despre el...si trec zile, saptamani, poate luni...Si iti spui: intr-o zi nu va mai durea, asa am auzit. Si astepti acea zi, si ea chiar vine. Te trezesti intr-o dimineata si realizezi ca nu il mai iubesti, ca ti-a trecut, ca totul a trecut, toata durerea de acum e uitata, toate lacrimile acum sunt amintiri si in sfarsit te simti liber. In sfarsit ai scapat de acea gheara care pusese stapanire pe inima ta, in sfarsit ai simtit ca esti tu din nou. In sfarsit l-ai uitat, in sfarsit poti trai... Da-i timpului ...timp.