Astazi am intrebari despre caracterul oamenilor... despre faptul ca suntem veniti pe lume aproape in acelasi mod...unii prin nastere normala, altii prin cezariana, dar practic pana la venirea pe lume tot prin placenta se fac schimburile de produsi dintre mama si fat, tot prin cordonul ombilical se face transportul de nutrienti si tot in "costumul lui Adam" ne nastem. In copilarie suntem naivi, puri, inocenti si apoi...apar dezamagirile, vedem comportamentul familiei vis-a-vis de alti oameni sau chiar de noi, vedem societate putreda care ne face sa ne schimbam. Doar ca unii dintre noi incercam sa ramanem fragili, buni, omenosi, sensibili (sufleteste vorbind), devotati, responsabili, de buna credinta....pe cand ceilalti, sunt infectati, devin meschini, cu suflet hain, unii sunt nesiguri pe ei si devin frustrati, isi arunca frustrarile personale in cei apropiati, alte "calitati" ar fi...ca sunt introvertiti, irascibili, egoisti, mincinosi, prefacuti, nesabuiti, razbunatori, materialisti, si multe altele. Poate viata i-a facut sa fie asa dar... nu avem toti probleme, greutati? Nu avem toti parte de dezamagiri, deziluzii, promisiuni rupte,  nenorociri, suferinte, conditii precare... s.a.m.d.? De ce unii raman oameni iar ceilalti devin fiare? De ce pe unii "greutatile vietii", ca sa zic asa, ii schimba in bine, iar pe unii in rau? Nu avem toti capacitatea de a gandi? Nu avem toti posibilitatea de a cantari fiecare lucru si de a actiona in consecinta? De ce nu masuram totul cu iubire? Iubirea fata de semenii nostri? Spunea un autor odata ca "iubirea este singurul etalon cu care trebuie masurat totul. Fara iubire, lumea ar fi un mecanism lipsit de gandire, soarele ar fi bun doar pentru a coace dovlecii, florile ar fi doar hrana pentru magari si izvoarele ar fi apa pentru spalat". De ce nu ii putem iubi pe cei din jur, ca pe noi insine? Sa masuram pe altii cu masura cu care ne masuram pe noi,? sa pretuim lucrurile si nevoile lor prin cele ale noastre. Cand le vom dori ceea ce ne dorim noua si cand ii vom feri de ceea ce ne ferim noi, atunci vom implini legea adevaratei iubiri, un citat din Confucius, citat pe care il iubesc. De ce evoluam diferit? :(