Ne pierdem rabdarea sau nu mai iubim?

     Inca nu mi-e clar de ce oamenii se enerveaza atat de repede pe acele persoane pe care sustin ca le iubesc...si nici nu inteleg de ce ai vrea sa incepi sa urli ca un descreierat sau sa claxonezi o persoana intr-o parcare de parca ai fi nebun cu acte in regula, la un om, doar pentru ca ai tu nervii incinsi?
     Nu mai avem rabdare sa traim in armonie sau nu am avut niciodata? Nu mai avem rabdare sa iertam, sa ascultam versiunea persoanei? Nu mai avem rabdare sa respectam persoana de langa noi? Sau se intampla asta cand incetam sa iubim?  Citeam pe undeva ca " pierdem timpul cu persoane care nu merita nimic"... Eu cred ca toti meritam, suntem oameni, avem sentimente si meritam....poate timpul cuiva, poate iubirea cuiva sau respectul celor din jur, dar ce te faci cand o persoana nu te respecta? Cum poti raspunde nerespectului cu respect?
     Se spune ca iubirea poate schimba omul , dar daca nu se schimba inseamna ca nu iubeste? Nu, sau nu neaparat! Inseamna ca nu ii pasa, ca el se multumeste cu felul lui de a fi. Ofera prea putin si cere mult prea mult. 
    Opera iubirii e un lucru foarte greu, pentru ca iti cere sa fii moment de moment - viu altar de jertfe si de suferinte in favoarea aproapelui...si intre timp apare orgoliul ala care iti spune mereu ca tu ai facut tot ce puteai si ca e timpul sa lasi naibii lupta ca nu ai pentru cine.
     Toti lauda rabdarea dar nimeni nu poate indura suferinta. (Thomas Fuller). Pai cred ca tocmai aici este problema...cand suferim, uitam ce inseamna rabdarea... mai ales daca suntem mai egocentristi... si acordam o importanta exagerata propriei persoane...propriilor sentimente, propriilor interese. 
    Nu de moarte se tem oamenii cel mai mult, ci de dragoste. (Ben Okri )..... De fapt ambii sunt victime – ale egoncentrismului unuia singur... :(